Nichifor Crainic

Viața și opera

Nichifor Crainic, pe numele adevărat Ion Dobre, s-a născut la 22 decembrie 1889 la Bulbucata, în județul Vlașca (azi Giurgiu), într-o familie de țărani. A urmat Seminarul Central și Facultatea de Teologie din București, apoi studii la Viena. A debutat cu volumul Șesuri natale (1916), urmat de Darurile pământului (1920), Cântecele patriei (1925) și Țara de peste veac (1931), poezie de inspirație religioasă și rurală, în care satul și credința ortodoxă devin temelia unei viziuni asupra lumii.

A fost profesor de teologie la Chișinău și la București și a condus revista Gândirea (1926–1944), în jurul căreia s-a format curentul tradiționalist și ortodoxist care îi poartă numele, gândirismul, și la care au colaborat Blaga, Voiculescu, Adrian Maniu sau Radu Gyr. A fost implicat în politica naționalistă de dreapta a vremii, ministru al propagandei în 1940–1941 și membru al Academiei Române din 1940.

În 1945 a fost condamnat de Tribunalul Poporului și, după doi ani în care s-a ascuns, a petrecut cincisprezece ani în închisoarea de la Aiud (1947–1962). Poeziile compuse în detenție au fost publicate după 1989 în volumul Șoim peste prăpastie. A murit la 20 august 1972 la Mogoșoaia.