Veneția

S-a stins viața falnicei Veneții,N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,Pătrunde luna, înălbind pereții.

Okeanos se plânge pe canaluri...El numa-n veci e-n floarea tinereții,Miresei dulci i-ar da suflarea vieții,Izbește-n ziduri vechi, sunând din valuri.

Ca-n țintirim tăcere e-n cetate.Preot rămas din a vechimii zile,San Marc sinistru miezul nopții bate.

Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,Rostește lin în clipe cadențate:"Nu-nvie morții - e-n zadar, copile!"