Pajul Cupidon...

Pajul Cupidon, vicleanul,Mult e rău și alintat,Cu copii se hârjonește,Iar la dame doarme-n pat.

De lumină ca tâlhariiSe ferește binișor,Pe ferești se suie noapteaDibuind încetișor;

Cordeluțe și nimicuri,Iată toate-a lui averi...Darnic când nu vrei nici unaȘi zgârcit dacă le ceri.

În volumul ros de moliiCauți noaptea adevărȘi-ntâlnești lipită-n fileVița-i galbenă de păr.

El dă gânduri ne'nțeleseVrâstei crude și necoapte,Cu icoane luminoaseO îngână-ntreaga noapte.

Când de-o sete sufleteascăE cuprinsă fata mică -A dormit cu ea alăturiCa doi pui de turturică.

E sfios ca și copiii,Dar zâmbirea-i e vicleană;Dară galeși îi sunt ochiiCa și ochii de vădană.

Gât și umere frumoase,Sânuri albe și rotundeEl le ține-mbrățișateȘi cu mâinile le-ascunde.

De te rogi frumos de dânsul,Îndestul e de hainVălul alb de peste toateSă-l înlăture puțin.