La steaua

La steaua care-a răsăritE-o cale-atât de lungă,Că mii de ani i-au trebuitLuminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drumÎn depărtări albastre,Iar raza ei abia acumLuci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a muritÎncet pe cer se suie:Era pe când nu s-a zărit,Azi o vedem, și nu e.

Tot astfel când al nostru dorPieri în noapte-adâncă,Lumina stinsului amorNe urmărește încă.