Egipetul

Nilul mișcă valuri blonde pe câmpii cuprinși de maur,Peste el cerul d-Egipet desfăcut în foc și aur;Pe-al lui maluri gălbii, șese, stuful crește din adânc,Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare,Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare,Alte roșii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plâng.

Și prin tufele de mături, ce cresc verzi, adânce, dese,Păsări îmblânzite-n cuiburi distind penele alese,Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor.Înecat de vecinici visuri, răsărit din sfinte-izvoară,Nilul mișc-a lui legendă și oglinda-i galben-clarăCătre marea liniștită ce îneacă al lui dor.

De-a lui maluri sunt unite câmpii verzi și țări ferice;Memfis colo-n depărtare, cu zidirile-i antice,Mur pe mur, stâncă pe stâncă, o cetate de giganți -Sunt gândiri arhitehtonici de-o grozavă măreție!Au zidit munte pe munte în antica lor trufie,I-a-mbrăcat cu-argint ca-n soare să lucească într-un lanț

Și să pară răsărită din visările pustiei,Din nisipuri argintoase în mișcarea vijeliei,Ca un gând al mării sfinte, reflectat de cerul caldȘ-aruncat în depărtare... Colo se ridic' trufașeȘi eterne ca și moartea piramidele-uriașe,Racle ce încap în ele epopeea unui scald.

Se-nserează... Nilul doarme și ies stelele din strungă,Luna-n mare își aruncă chipul și prin nori le-alungă.Cine-a deschis piramida și-năuntru a intrat?Este regele: în haină de-aur roș și pietre scumpe,El intră să vad-acolo tot trecutul. - I se rumpeAl lui suflet când privește peste-al vremurilor vad.

În zadar guvernă regii lumea cu înțelepciune,Se-nmulțesc semnele rele, se-mpuțin faptele bune;În zadar caut-al vieții înțeles nedezlegat.Iese-n noapte... ș-a lui umbră lungă-ntins se desfășoarăPe-ale Nilului lungi valuri. - Astfel pe-unde de popoarăUmbra gândurilor regii se aruncă-ntunecat.

Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde,Ale trestiilor sunet ce sub luna ce pătrundePar a fi snopuri gigantici de lungi sulițe de-argint,Toat-a apei, a pustiei și a nopții mărețieSe unesc să-mbrace mândru veche-acea împărăție,Să învie în deșerturi șir de visuri ce te mint.

Râul sfânt ne povestește cu-ale undelor lui gureDe-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure,Sufletul se-mbată-n visuri care-alunecă în zbor.Palmii risipiți în crânguri auriți de-a lunei rază,Nalță zveltele lor trunchiuri.- Noaptea-i clară, luminoasă,Undele visează spume, cerurile-nșiră nori.

Și în templele mărețe, colonade-n marmuri albe,Noaptea zeii se preumblă în vestmintele lor dalbe,Și al preoților cântec sună-n harfe de argint;Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună,Piramidele din creștet aiurind și jalnic sunăȘi sălbatec se plâng regii în giganticul mormânt.

În zidirea cea antică, sus în frunte-i turnul maur.Magul priivea pe gânduri în oglinda lui de aur,Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun.El în mic privește-acolo căile lor tăinuiteȘi cu varga zugrăvește drumurile lor găsite:Au aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun.

Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate,Regilor pătați de crime, preoțimei desfrânate,Magul, paza răzbunării, a citit semnul întors;Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri,Astupând cu el orașe, ca gigantice sicriuriUnei ginți ce fără viață-ngreuia pământul stors.

Uraganu-acum aleargă pân' ce caii lui îi crapăȘi în Nil numai deșertul nisipișul și-l adapă,Așternându-l peste câmpii cei odată înfloriți.Memfis, Teba, țara-ntreagă coperită-i de ruine,Prin deșert străbat sălbatec mari familii beduine,Sorind viața lor de basme pe câmpie nisipiți.

Dar ș-acum turburând stele pe-ale Nilului lungi unde,Noaptea flamingo cel roșu apa-ncet, încet pătrunde,Ș-acum luna argintește tot Egipetul antic;Ș-atunci sufletul visează toat-istoria străveche,Glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche,Din a valurilor sfadă prorociri se aridic.

Ș-atunci Memfis se înalță, argintos gând al pustiei,Închegare măiestrită din suflarea vijeliei...Beduini ce stau în lună, o minune o privesc,Povestindu-și basme mândre îmbrăcate-n flori și steleDe orașul care iese din pustiile de jele;Din pământ și de sub mare s-aud sunete ce cresc.

Marea-n fund clopote are care sună-n orice noapte;Nilu-n fund grădine are, pomi cu mere de-aur coapte;Sub nisipul din pustie cufundat e un popor,Ce cu-orașele-i deodată se trezește și se duceSus în curțile din Memfis, unde-n săli lumină luce;Ei petrec în vin și-n chiot orice noapte pân-în zori.