Vis vegetal

Aș vrea să fiu copacȘi-aș vrea să cresc lângă fereastra ta.Te-aș auzi,Și-n voie te-aș privi întreaga ziM-aș apuca și iarna să-nfloresc,Ca să te bucuri!Păsările cele mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,Iar nopțile mi-ar da cercei de stelePe care, ca pe frunze ți le-aș da.Prin geamul larg deschis, de-atâtea oriM-aș apleca ușoară să-ți sărutCând părul ce pe frunte ți-a căzut,Când buzele cu buze moi de floriSpre toamnă m-aș juca zvârlindu-ți mereȘi foi de aur roșu prin odaieCu-a ramurilor tânără putereȚi-aș apăra obloanele de ploaie.Și, cine știe, poate că-ntr-o searăDe primăvară, când va fi și lunăVa trece prin grădină o zână bună,Făcându-mă femeie să fiu iară.Atuncea, sprijinindu-mi de pervazGenunchiul ud de frunze și pământ,Cu roua și cu luna pe obraz,Eu ți-aș sări în casă și senină,Uitând de-atâta vreme să vorbesc,Cu câte-un cuib în fiecare mână,Aș începesăzâmbesc.