Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Despre poezie

Poezia deschide volumul de debut al lui Blaga, Poemele luminii (1919), și este arta lui poetică: în locul cunoașterii care „ucide” tainele lumii cu lumina rece a minții, poetul alege să le sporească misterul cu lumina lui. Filozoful Blaga va numi mai târziu aceste două atitudini „cunoaștere paradisiacă” și „cunoaștere luciferică”.

Scrisă în vers liber, într-o singură frază care curge de la primul la ultimul vers, poezia se sprijină pe opoziția dintre „lumina altora” și „lumina mea” și pe imaginea lunii care, în loc să micșoreze taina nopții, o „mărește”. Versurile din final, „căci eu iubesc / și flori și ochi și buze și morminte”, reiau primele imagini și închid cercul, „corola”, poemului.