Trei lacrimi reci de călătoare

de Ion Minulescu

Și-ai să mă uiți -Că prea departeȘi prea pentru mult timp pornești!Și-am să te uit -Că și uitarea e scrisă-n legile-omenești.. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Cu ochii urmări-vei țărmul, topindu-se ca noru-n zare,Și ochii-ți lăcrima-vor poateTrei lacrimi reci de călătoare ;Iar eu pe țărmMâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,Și-nțelegând că mi-ești pierdută,Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

Și versul meuL-o duce poate vreun cântăreț până la tine,Iar tu -Cântându-l ca și dânsul,Plângându-l, poate, ca și mine -Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,Și-uitând că m-ai uitat,Vei smulge din cadrul palidului visÎntunecatu-mi chip,Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zareȘi când din ochi lăsai să-ți piceTrei lacrimi reci de călătoare!