Romanța zilelor de ieri

Taci,Să nu-mi deștepți tristețea amintirilor culcateÎn sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...Taci,Să nu-mi deștepți în suflet tragediile jucateÎn aplauzele mute ale-ntâielor dureri!Treci tăcut ca beduinul ce cutreieră nisipul,Treci tăcut ca cel ce-și pune mâinile-n cruciș pe piept,Și să nu mă chemi pe nume -Să-mi deștepți din piatră chipulSfinxului,Ce-ar vrea să-mi spună că e timpul să-l deștept...Ocolește-mă cu groază, ca pe-un stârv de om ucis -Nu de oameni,Ci de mâna ne'ntrupatelor dorinți -Și pe piatra-mi funerară nu citi poemul scrisDe nebunul din cetatea plină numai de cumunți!...Ocolește-mă cu groază...Dar oprește-te deoparte,Să mă poți privi de-a-ntregulȘi să-mi spui ce vezi...Eu suntStropul vinului ce scade prin paharele deșarteȘi romanța nesfârșită, căci arcușele s-au frânt!