Romanța cheii

de Ion Minulescu

Cheia ce mi-ai dat aseară -Cheia de la poarta verde -Am pierdut-o chiar aseară!...Dar ce cheie nu se pierde?Cheia ce mi-ai dat asearăMi-a căzut din turn,Pe scară,Și căzând, mi-a stins lumina.

Cheia ce-am pierdut asearăAm cătat-o ;Dar pe scarăEra noapte ca și-afară -Noapte ca sub boltuitaCupolă de mănăstire,Când s-au stins pe la icoaneLumânările de ceară.

Și-am rămas în turnul gotic -Turnul celor trei blazoane:Al Iubirii,Al Speranței,Și-al Credinței viitoare...Și-am rămas în turnul goticDomn pe-ntinsele imperiiAle negrului haotic.

Și-au trecut de-aseară clipe,Și-au trecut de-aseară ore,Și-ale zorilor aripeFluturatu-mi-au grăbite,Ca și clipele trăitePe-albul treptelor sonore.

Și m-am coborât pe scară...Dar pe cea din urmă treaptăCheia ce mi-ai dat asearăAm găsit-o prefăcutăÎntr-o cupă albă, plinăCu vin verde de cucută.

Și pe cea din urmă treaptăAm îngenuncheatȘi-am plâns -Căci pe cea din urmă treaptă,Ca-ntr-o carte înțeleaptă,Am citit în fundul cupeiNaufragiul ce m-așteaptă!...