Riga Crypto și Lapona Enigel

Despre poezie

Balada a apărut în 1924 în Revista română și a fost inclusă în Joc secund (1930), în ciclul „balcanic” al lui Ion Barbu. Este spusă de un menestrel la o nuntă, în felul cântecelor bătrânești: povestea lui Crypto, regele ciupercilor din „umeda pădure”, care se îndrăgostește de Enigel, fata laponă în drum spre sud cu renii ei, și o cheamă să rămână în umbra lui.

Enigel refuză: ea merge spre soare și spre „sufletul-fântână” al omului, pe când Crypto e făcut să trăiască „la umbră și răcoare”; lovit de soare, regele înnebunește și e osândit să-și ia de împărăteasă „măsălarița-mireasă”, o buruiană otrăvitoare. Criticii au numit poemul un Luceafăr întors, cu rolurile schimbate: aici ființa de jos aspiră la ceea ce nu a fost făcută să îndure. Ca și în După melci, Barbu îmbină un limbaj arhaic și popular cu o meditație despre limitele fiecărei făpturi.