Iarna pe uliță
A-nceput de ieri să cadăCâte-un fulg, acum a stat,Norii s-au mai răzbunatSpre apus, dar stau grămadăPeste sat.
Nu e soare, dar e bine,Și pe râu e numai fum.Vântu-i liniștit acum,Dar năvalnic vuiet vineDe pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii,De pe coastă vin țipândȘi se-mping și sar râzând;Prin zăpadă fac mătănii;Vrând-nevrând.
Gură fac ca roata morii;Și de-a valma se pornesc,Cum prin gard se gâlcevescVrăbii gureșe, când noriiPloi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfadă,Stau pe-ncăierate puși;Cei mai mici, de foame-aduși,Se scâncesc și plâng grămadăPe la uși.
Colo-n colț acum răsareUn copil, al nu știu cui,Largi de-un cot sunt pașii lui,Iar el mic, căci pe cărareParcă nu-i.
Haina-i măturând pământulȘi-o târăște-abia, abia:Cinci ca el încap în ea,Să mai bată, soro, vântulDac-o vrea!
El e sol precum se vede,Mă-sa l-a trimis în sat,Vezi de-aceea-i încruntat,Și s-avântă, și se credeCă-i bărbat;
Cade-n brânci și se ridicăDând pe ceafă puțintelToată lâna unui miel:O căciulă mai voinicăDecât el.
Și tot vine, tot înoată,Dar deodată cu ochi vii,Stă pe loc - să mi te ții!Colo, zgomotoasa gloată,De copii!
El degrabă-n jur chiteșteVrun ocol, căci e pierdut,Dar copiii l-au văzut!Toată ceata năvăleștePe-ntrecut.
- "Uite-i, mă, căciula, frate,Mare cât o zi de post -Aoleu, ce urs mi-a fost!Au sub dânsa șapte sateAdăpost!
Unii-l iau grăbit la vale,Alții-n glumă parte-i țin -Uite-i, fără pic de vinS-au jurat să-mbete-n calePe creștin!
Vine-o babă-ncet pe stradăÎn cojocul rupt al eiȘi încins cu sfori de tei.Stă pe loc acum să vadăȘi ea ce-i.
S-oțărăște rău bătrânaPentru micul Barba-cot.- "Ați înnebunit de tot -Puiul mamii, dă-mi tu mânaSă te scot!
Cică vrei să stingi cu paieFocul când e-n clăi cu fân,Și-apoi zici că ești român!Biata bab-a-ntrat în laieLa stăpân.
Ca pe-o bufniț-o-nconjoarăȘi-o petrec cu chiu cu vai,Și se țin de dânsa scai,Plină-i strâmta ulicioarăDe alai.
Nu e chip să-i faci cu bunaSă-și păzească drumul lor!Râd și sar într-un picior,Se-nvârtesc și țipă-ntrunaMai cu zor.
Baba și-a uitat învățul:Bate,-njură, dă din mâini:- "Dracilor, sunteți păgâni?Maica mea! Să stai cu bățulCa la câini!
Și cu bățul se-nvârteșteCa să-și facă-n jur ocol;Dar abia e locul gol,Și mulțimea năvăleșteIarăși stol.
Astfel tabăra se duceLălăind în chip avan:Baba-n mijloc, căpitan,Scuipă-n sân și face cruceDe Satan.
Ba se răscolesc și câiniiDe prin curți, și sar la ei.Pe la garduri ies femei,Se urnesc mirați bătrâniiDin bordei.
- "Ce-i pe drum atâta gură?- "Nu-i nimic. Copii ștrengari.- "Ei, auzi! Vedea-i-aș mari,Parcă trece-adunăturăDe tătari!