Psalmul 50

Fie-ț milă, Doamne, de mă iartă,Cu milostivirea cea bogată,Și pentru a ta ieftinătateSă mă curățăști de răutate.

Și mai cu de-adins de rău mă spalăȘi mă limpezește de greșală.Că eu îm știu a mea fărălegeȘi răul mieu nainte-mi ce merge.

Ție ț-am greșitu-ț, Doamne svinte,De-am făcut răutăț denainte.Cuvintele tale te-ndireaptăLa giudeț să-nvinci, când vei da plată.

Iacă-s zămislit în strâmbătate,Aplecat de maică-mea-n păcate.Ce tu, Doamne, iubești dereptatea,De-ț arăț pre mine bunătatea,

Și cu taine ce nu să pot spuneMi-ai arătat a ta-nțelepciune.Cu izopul tu mă ocropeșteȘi mă scaldă de mă curățește.

Să hiu spălat și alb ca omeții,Să mă bucur și eu cu direpțiiDe vești bune și preacuvioase,Și să-mi bucuri mișelele oase.

Doamne, nu-ț întoarce svânta fațăDe greșele ce-am făcut, cu greață,Și de câte-am lucrat fără lege,Cu milostivirea ta le șterge.

Inemă curată tu-m zideșteȘi duh dirept în zgău îm noiește.Nu mă urni din svânta ta față,Și duhul tău cel svânt ce mă-nvață

Să nu-l depărtez de cătră mine,Ce să-m dai bucurie cu bine,Cu svânta ta, Doamne, mântuință.Și să-m dai și duh de biruință,

Ca să-nvăț pre cei fără de legeCătră căile tale s-alerge,Să să-ntoarcă de pre răutateCătră a ta svântă bunătate.

Și mă scoate, Doamne, de la sânge,Cu mântuința ta de mă strânge.Și cu adevarata ta-mpreunăLimba mea să-ș facă voaie bună.

Și buzele mele, Doamne svinte,Să-m deșchiz, și rostul să te cânte,Să dea veste fără de sâialăÎn tot locul de svânta ta fală.

Că de-ai pofti jărtvă, ț-aș aduce,Că jărtvele de ars nu-ț par dulce.Lui Dumnezău jărtva ceea placeCu sufletul înfrânt ce s-a face.

Inema cea zdrobită și frântăLa Dumnezău nu va fi de smântă.Și cu a ta, Doamne, bună vrereSionului să-i faci mângâiere,

S-aibă de toate părțile pace,Pănă zidiuri nalte să vor facePregiur Ierusalim cetate,Să scripască dar și bunătate.

Atunci jărtve direpte ț-vom face.Colaci și prinoase, cumu-ț place,Vin și pâine, unt și cu grâu dulce,Și vițăi pre oltari ț-vom aduce.