Mircea la bătaie

Armia maghiară țara a-nvelit;Soarele văzând-o, a îngălbenit.

Dar bătrânul Mircea nu se înspăimântă:Cu o mică ceată de voinici s-avântă.

Nu că el voiește țara a scăpa,Ci va să-mplinească datoria sa.

Unde este timpul cel de bărbățieCând murea românul pentr-o datorie!

Pe un cal ce mușcă spumă în zăbale,Printre zi și noapte el își face cale.

- "Frații mei! vorbește falnicul bătrân,Dumnezeu voit-a ca să mor român.

Cel ce a sa viață țării sale-nchinăPiere ca lumina într-a sa lumină.

Ce e-n viața țării viața unui om?Ce e-n primăvară floarea unui pom?Ceea ce prin stele este-o stelioarăȘi-n nemărginire un minut ce zboară.Șoimul când se vede prins de vânători,Spun că își sfărâmă cuib și puișori.Astfel decât lanțul brațul să le-ncingă,Ce-i român, ce-i nobil astăzi să se stingă."

Unde este timpul cel de bărbățieCând murea românul pentr-o datorie?!