Mărioara

- "Dragul dulce-al vieței meleLa oaste s-a dus,Și de-atuncea soare, stele,Toate au apus!

Mâna mea l-a lui plecareCalu-i a-nfrânat.Și-ntr-o dulce sărutareInima mi-a dat."

Astfel cântă MărioaraDup-al ei iubit,Și pe față-i lăcrimioaraDulce a-nflorit.

Însă iată că soseșteMândrul ei amorȘi în noaptea ce domneșteSpune al său dor.

- "În câmpia sângeroasăFrații mi-am lăsatȘi la tine-a mea frumoasă,Iată c-am zburat.

Căci, vezi tu, o, dulce nume,Înger ce iubesc!Fără tine-n astă lumeNu pot să trăiesc."

- "Ce zici tu, o, neferice,Mândrul meu iubit!Așadar eu nu-ți voi zice:Bine ai venit!

Dar de nu poți fără mineÎn lume-a trăi,La bătaie eu cu tine,Haide, voi veni!"

Amândoi pe cai s-aruncăȘi prin noapte zbor,Și trecând prin verdea luncăCântă cu amor:

- "Dacă nu poți fără mineÎn lume-a trăi,Pentru țară, eu cu tineDulce voi muri."