Vasile Voiculescu

Viața și opera

Vasile Voiculescu s-a născut la 13 octombrie 1884 la Pârscov, în județul Buzău, într-o familie de țărani înstăriți. A urmat liceul la Buzău și la București, a început Facultatea de Litere și Filosofie, apoi a trecut la Medicină, pe care a absolvit-o în 1910. A fost medic de plasă, medic militar în Primul Război Mondial, decorat pentru activitatea din timpul epidemiei de tifos de la Bârlad, medic al Domeniilor Coroanei la Bran și, mulți ani, medic la Radiodifuziune, unde a ținut cunoscutele conferințe de sfaturi medicale.

A debutat cu Poezii (1916) și a publicat Din țara zimbrului (1918), Pârgă (1921), Poeme cu îngeri (1927), Destin (1933), Urcuș (1937) și Întrezăriri (1939), o poezie religioasă și tradiționalistă, apropiată de Gândirea, care a evoluat spre o expresie tot mai concentrată. Capodopera sa, Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară, scrisă între 1954 și 1958 și publicată postum în 1964, e o continuare a sonetelor shakespeariene de o îndrăzneală și o frumusețe unice în literatura română. Proza (Povestiri, romanul Zahei orbul) a apărut și ea postum. A primit Premiul Național pentru poezie în 1941.

Membru al grupului spiritual „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim, a fost arestat în 1958, la 74 de ani, și condamnat la cinci ani de temniță. Eliberat în 1962, grav bolnav, a murit la 26 aprilie 1963 la București.