Vasile Militaru

Viața și opera

Vasile Militaru s-a născut la 19 septembrie 1886 la Dobrotești, în județul Teleorman, într-o familie de țărani săraci. A urmat doar școala primară și s-a format singur, citind; la douăzeci de ani a plecat la București cu un caiet de versuri care i-a adus prietenia și sprijinul lui Duiliu Zamfirescu și Alexandru Vlahuță. A fost funcționar și a colaborat la revistele vremii, între care Convorbiri literare și Universul.

Volumul Stropi de rouă (1919) l-a făcut cunoscut, dar faima lui vine din Fabule (1928), distinse cu premiul Academiei Române și scrise într-un limbaj popular, viu și limpede, și din poezia religioasă: Psaltirea în versuri (1933), Divina zidire, o versificare a Bibliei, și Poemele nemuririi. Multe dintre versurile lui au fost puse pe muzică și au circulat ca romanțe și cântece, adesea fără numele autorului.

Arestat la începutul anului 1959 și condamnat la temniță grea pentru poeziile sale religioase și pentru manuscrisele găsite la percheziție, a murit la 8 iulie 1959 în închisoarea de la Ocnele Mari.