Romanța celor trei romanțe

Mi-am zis:Voi scrie trei romanțe...Și-n trei romanțe-mi voi închide,Ca-n trei sicriuri de aramă, trei morți iubiți -Trei clipe reci -Ce-mi stau în suflet împietrite,Ca trei luceferi stinși pe veciUitați în haos,Ca pe-o cracă de chiparos trei crisalide...

Mi-am zis apoi:Romanța primăVoi scri-o-n gustul florentin -Așa cum ar fi scris-o Dante când a zărit pe Beatrice -Și-n fiecare vers voi pune atâta aur, cât se ziceCă-ngrămădiră credincioșiiPe groapa primului creștin...

Pe-a douaVoi sculpta-o-n ritmul eroticelor lesbiane,Cu care-n Lesbos cântăreții și legendele nebuneSărbătoreau pe blonda Venus.Și-n fiecare vers voi puneCarmin din buzele acelor neasemânate curtezane...

Iar pentru-a treiaVoi alege tot ce-i mai trist -Voi scri-o așaCa-n versul ei să plângă glasulTristeții nopților polareȘi-n versul ei voi pune verde -Un verde-mocirlos, în careȘi-or îngropa pe veci iubirea acei ce n-o vor mai cânta...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Mi-am zis:Voi scrie trei romanțe...Dar azi, din aurul de-alt'datăȘi din carminul de pe buzeNu mi-a rămas decât o pată -O pată verde, ce m-apasă ca și o piatră funerarăSub care dorm, ca-n trei sicriuri,Trei stinse-acorduri de chitară!...