Multașteptatei

De când te-aștept!...Sunt ani...Și anii, ce lungi îți par când n-ai cu cineS-asculți ciudatele romanțe ce plâng viorile-n surdine...Și violetele apusuri ce triste-ți par când n-ai cui spuneCe-nfiorări plutesc în zareȘi-n plânsul celor patru strune!...

. . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . .

Te-am așteptat la-ncrucișarea potecilor pe care-alt'datăMultașteptatele amante soseau grăbite să-și săruteAmanții,Ce-așteptau în umbră, tăcuți ca niște statui mute...Și câte primăveri, de-a rândul, castanii roșii nu-mi vestirăCă nimeni n-a trecut pe-acoloȘi-n zare nimeni nu s-arată!...

Te-am așteptat pe țărmul mării -Pe țărmul nalt ca și terasaCastelului regesc, pe care un prinț și-ar aștepta mireasa...Dar valurile, știutoare de soarta celor ce pornirăSpre țărmul unde stam de strajă,Când le-ntrebai ce știu de tine,Îmi spuseră c-aștept zadarnic...Și azi viorile-n surdine...Ce-mi plâng ciudatele romanțeMai trist de cum le plânse ieri,Par lacrimi picurate-n cupa netălmăcitelor dureri...