Celei care minte

Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine...Dar fiindcă azi mi te dai toată,Am să te iert -E vechi păcatulȘi nu ești prima vinovată!...

În cinstea ta,Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,În pat ți-am presărat garoafeȘi maci -Tot flori însângerate -Și cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,Iar în covorul din perete ca și-ntr-o glastră am înfiptTrei ramuri verzi de lămâițăȘi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,Bate miezul nopții...E ora când amanții,-alt'dată,Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...Deci vino,Vino și desprinde-ți din pieptenul de fildeș părul,Înfinge-ți în priviri MinciunaȘi-n caldul buzei AdevărulȘi spune-mi:Dintre câți avură norocul să te aibă-așaCâți au muritȘi câți blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine...Dar fiindcă azi mi te dai toată.Am să te iert -E vechi păcatulȘi nu ești prima vinovată!...

Deci nu-ți cer vorbe-mperecheate de sărutări,Nu-ți cer să-mi spuiNimic din tot ce-ai spus la alții,Ci tot ce n-ai spus nimănui.Și nu-ți cer patima nebună și fără de sfârșit,Nu-ți cerNimic din ce poetul palidCerșește-n veci de veci, stingher,Voi doar să-mi schimbi de poți o clipăDin șirul clipelor la fel,Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,În păr să-mi împletești cununa de laur verdeȘi în priviriSă-mi împietrești pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.Și-așa tăcuți -Ca două umbre, trântiți pe maldărul de flori -Să-ncepem slujba-n miez de noapteȘi mâine s-o sfârșim în zori!