Lacustră
Fragment
De-atâtea nopți aud plouând,Aud materia plângând...Sunt singur, și mă duce-un gândSpre locuințele lacustre.[…]
Poezie protejată de drepturi de autor până la 1 ianuarie 2028. Reproducem doar un fragment, cu titlu de exemplificare; textul integral se găsește în edițiile tipărite.
Despre poezie
Publicată în volumul Plumb (1916), Lacustră pornește de la imaginea locuințelor pe piloni ale oamenilor preistorici, pe care ploaia nesfârșită le readuce în mintea poetului singur. Ploaia devine aici o „materie” care plânge, iar poetul se simte izbit de un val și amenințat de „pilonii grei” care se prăbușesc: o poezie a spaimei și a întoarcerii spre începuturi, cu o strofă finală care o reia aproape identic pe prima, ca ploaia care nu se mai oprește.